Ce înseamnă “băubil”?

“băubil” în DEX

  • BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; (franțuzism) buvabil. – Bea + suf. -bil.
  • băúbil, -ă adj. (d. băut, după fr. buvable). Fam. De un gust tolerabil, care se poate bea: vin băubil. V. potabil.
  • băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile