Ce înseamnă “bărbânță”?

“bărbânță” în DEX

  • BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [Var.: berbínță s. f.] – Din magh. berbence.
  • BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brânzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Când e brânză, nu-i bărbânță = când ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbínță s. f.] – Magh. berbence.
  • bărbấnță, -e, (berbință), s.f. – Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea 1924 II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco 1990: 221). Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX); Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastorală este preponderent autohtonă.

Care este sinonimul cuvântului “bărbânță”?

  • BĂRBÂNȚĂ s. v. putină, șiștar.