Ce înseamnă “bănuitor”?

“bănuitor” în DEX

  • BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.
  • BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială; neîncrezător. ♦ Gelos. – Din bănui + suf. -(i)tor.
  • bănuitór, -oáre adj. Aplecat spre bănuielĭ, neîncrezător, prepuĭelnic.

“bănuitor” în Dicționar Român - Englez

  • askance
  • suspicious
  • suspicious (neincrezator)
    distrustful

“bănuitor” în Dicționarul Român - Francez

  • mefiant
  • ombrageux
  • soupconneux

“bănuitor” în Dicționarul Român - German

  • mißtraunisch

Care este antonimul cuvântului “bănuitor”?

  • Bănuitor ≠ credul, naiv

Care este sinonimul cuvântului “bănuitor”?

  • BĂNUITÓR adj. v. gelos.
  • BĂNUITÓR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. și reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj., adv. iscoditor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)