Ce înseamnă “bănuit”?

“bănuit” în DEX

  • BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.
  • BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra căruia se îndreaptă bănuieli; suspectat. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hârbuit (ȘEZ.). – V. bănui.
  • bănuít, -ă, adj. – Supărat, necăjit. – Din bănui + -it.

Care este antonimul cuvântului “bănuit”?

  • Bănuit ≠ nebănuit

Care este sinonimul cuvântului “bănuit”?

  • BĂNUÍT adj. 1. închipuit, presupus, (franțuzism) prezumat, (înv.) prezumt. (Vinovații ~ți.) 2. v. suspectat

“bănuit” în Dicționarul Juridic

  • Concept folosit in practica judiciara care desemneaza persoana presupusa ca ar fi savarsit o infractiune, dar cu privire la care nu exista probe suficiente pentru a fi pusa sub urmarire penala.