Ce înseamnă “bănuielnic”?

“bănuielnic” în DEX

  • BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.
  • BĂNUIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. ~nic

Care este sinonimul cuvântului “bănuielnic”?

  • BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.