Ce înseamnă “bănuțel”?

“bănuțel” în DEX

  • BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.
  • BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el.
  • bănuțél m., pl. (b. bănuț). Pl. bănuți, părăluțe, o plantă erbacee din familia compuselor, cu frunze mici și rătunde și cultivată și ca plantă ornamentală (bellis perennis).

“bănuțel” în Dicționar Român - Englez

  • daisy (bellis perennis)

Care este sinonimul cuvântului “bănuțel”?

  • BĂNUȚÉI s. pl. v. bănuț, cimișir, părăluță.