Ce înseamnă “băntălui”?

“băntălui” în DEX

  • băntăluí, băntăluiesc, vb. tranz. – A lovi, a atinge, a vătăma: „[Mătrăguna] o pune lângă on pom, să nu o poată nime s-o băntăluia” (Bilțiu 2001: 231; Săliștea de Sus). – Cf. magh. bántalom (MDA).