Ce înseamnă “bălălău”?

“bălălău” în DEX

  • BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
  • BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). – Din bălălăi + suf. -ău.
  • bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit

“bălălău” în Dicționarul de Argou

  • bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit