Ce înseamnă “băĭcon”?

“băĭcon” în DEX

  • băĭcón n., pl. oane (cp. cu bucoi). Olt. Dun. Bolovan orĭ bulgăre: căutară copiiĭ să-l ajungă unu c’o păleață, altu cu niște băĭcoane. (NPl. Ceaur, 45).