Ce înseamnă “bîtu”?

“bîtu” în DEX

  • bîtu m. (var. din bacĭ, orĭ din bătrînu). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos unuĭ bunic orĭ unuĭ bătrîn oarecare la țară: lu bîtu Nedu (Des la Chir., Grînariĭ, și Sov. 210 și 211). – Și fem. bîta: bîtiĭ Maria.