Ce înseamnă “bîstî́cîĭ”?

“bîstî́cîĭ” în DEX

  • bîstî́cîĭ și -ĭésc (mă), a -í v. refl. (bg. byktisvam, mă plictisesc). Munt. Mold. Mă agit, nu-s astîmpărat: nu vă bîstîcîițĭ atîta pin casă, copiĭ! V. bîțîĭ, zbănțuĭesc.