Ce înseamnă “bî́tcă”?

“bî́tcă” în DEX

  • 1) bî́tcă f., pl. ĭ (gep. bütika, dim. înrudit cu germanicu butta-, de unde și fr. butte, deal. Dic. 181). Est. Pisc izolat maĭ mic decît runcu.
  • 2) bî́tcă f., pl. ĭ (cp. cu botcă). Est. Tivdă (bostan) uscată de ținut făină. (V. covătaĭe). Prinzătoare de păsărĭ făcută dintr’un coș.