Ce înseamnă “bândigău”?

“bândigău” în DEX

  • bândigắu, bândigauă, bândigaie, (bârdâgău), s.n. – Maț, intestin: „Iute lovește calul, îi scoate bârdâgauăle” (Bilțiu 1990: 430). – Cf. bârdan „pântece„.