Ce înseamnă “azimă”?

“azimă” în DEX

  • ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză (folosită de catolici la împartășanie). – Din ngr. ázima.
  • ázimă (ázime), s. f. – Pîine de aluat nedospit. – Var. azmă. Mr. adzîmă, megl. azim. Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472). Este cuvînt popular, probabil intrat în rom. din primele secole ale creștinismului; cf. ven. azme, calabr. áyimo, port. asmo, (REW 850). – Der. azăm, adj. (care nu fermentează; se spune în Trans. despre conservele în oțet sau saramură care încă nu s-au făcut); azimioară, s. f. (turtă); azimit, s. n. (înv., sărbătoare a azimei, în religia iudaică), din ngr. ἀζυμίτης.
  • ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză. – Ngr. azima.

“azimă” în Dicționar Român - Englez

  • unleavened bread
    azym(e)

Care este sinonimul cuvântului “azimă”?

  • ÁZIMĂ s. (BIS.) 1. (înv.) pâine. (~ este folosită la împărtășania ortodoxă.) 2. pască. (~ este mâncată de mozaici la Paști.)

“azimă” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Paine nedospita, fara aluat; se pregatea la evrei in ajunul Pastilor si se consuma - dupa un anumit ritual - in amintirea scoaterii lor din robia Egiptului.
    Folosirea painii nedospite in ritualul Euharistiei este mentionata de patriarhul Mihail Cerularie al Constantinopolului (1000-1058), ca una din "ereziile latine". Biserica rasariteana este impotriva folosirii azimei ca paine euharistica, argumentand ca aceasta este o ramasita a pastelui iudaic (Ies. 12, 15-18 ; Deut. 16, 4, 8 ; Mt. 26, 17) ; la instituirea Euharistiei (Mc. 14, 22; I Cor. 11, 23) Hristos a luat "artos", adica paine dospita ; apostolii si Biserica primara n-au folosit azima (Fapte 2, 42) ;
    In polemica cu Biserica Armeana, care foloseste de asemenea painea nedospita, teologii bizantini, fac o legatura intre azima si hristologia apolinarista a armenilor. Azima implica apolinarismul, erezie care neaga ca Iisus Hristos, ca om, a avut suflet.