AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese (reale sau aparente). [Pr.: a-u-] – Auto1- + liniștire.
AUTOLINIȘTÍRE s.f. Acțiunea de a se autoliniști. [< autoliniști].
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese (reale sau aparente), ducând adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. – Din auto1- + liniștire.
autoliniștíre(a-u-) s. f., g.-d. art. autoliniștírii
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese, a unui stres etc. [Pr.: a-u-] — Auto1- + liniștire.
autoliniștíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoliniștírii; pl. autoliniștíri