Ce înseamnă “aurelian”?

“aurelian” în DEX

  • AURELIAN (Lucius Domitius Aurelianus), împărat roman (270-275). Sub presiunea goților și a dacilor liberi, a dispus retragerea armatei și administrației romane din Dacia. A restabilit autoritatea Imp. Roman în Orient (273) și în Galia (274).
  • AURELIAN, Petre S. (1833-1900, n. Slatina), agronom, economist și om politic liberal român. Acad. (1871), prof. univ. la București. Ministru și prim-min. (1896-1897). Autor al teoriei complexului economiei naționale. A militat pentru independența și industrializarea țării; adept al protecționismului economic („Cum se poate fonda industria în România”, „Industria română față cu libertatea comerțului de importațiune”).
  • Aurelian m. împărat roman care porunci legiunilor să deșerte Dacia și să se strămute în Mezia, distrugând și podul lui Traian dela Turnu-Severin (270-275 d. Cr.).

“aurelian” în Dicționarul Juridic

  • Anii de domnie: 270-275.
    Cel mai insemnat imparat roman din perioada anarhiei militare (235284) s-a nascut probabil la 5 septembrie 214 la Sirmium (Mitrovica de azi, Iugoslavia) in provincia romana Panonia. Parintii sai traiau pe mosia senatorului Aurelius. Informatiile despre viata si domnia sa s-au pastrat in Vita Aureliani, biografie scrisa in secolul al IV-lea de Flavius Vopiscus.
    A urmat de tanar cariera militara, remarcandu-se prin disciplina, darzenie si seriozitate. S-a afirmat in 242 in timpul unei operatiuni indreptate impotriva sarmatilor care atacasera provincia Illyria. Dupa doi ani, ca tribun al legiunii XXII Primigenia lupta impotriva francilor care amenintau Gallia.
    A fost avansat apoi la gradul de comandant al trupelor de granita (dux). In anul 250 a condus o misiune diplomatica in Persia, iar in timpul imparatului Valerian (253260) a primit titlul de liberator illyrici et restitutor Galliarum (eliberator al Illyriei si restaurator al Galliei). A fost adoptat in 258 de generalul Ulpius Crinitus.
    In timpul lui Claudiu al II-lea Goticul (268270) a fost numit in cel mai important post al armatei, cel de comandant al cavaleriei. In aceasta calitate i-a infrant pe goti, in Peninsula Balcanica, in 269. Anul urmator Claudiu al II-lea a murit de ciuma, fratele acestuia, Quintillius s-a sinucis, iar Aurelian a fost proclamat imparat de catre armata la Sirmium.
    In timpul predecesorilor sai, situatia imperiului se agravase: crizei economice si militare i se adaugasera epidemia devastatoare de ciuma, atacurile barbarilor si pierderea controlului asupra unor regiuni intinse. Astfel, Gallia, Spania si Britannia se aflau sub conducerea unor imparati ca Postumus sau Tetricus care urmareau despartirea de Imperiul Roman, iar Asia Mica, Siria si Egiptul intrasera sub autoritatea Zenobiei, regina Palmyrei (266273).
    La inceputul domniei, Aurelian a fost nevoit sa lupte impotriva celei mai presante amenintari: invazia germanica in nordul Italiei si la Dunare. I-a infrant pe iuthungi in Raetia, dupa ce acestia atacasera Italia, apoi pe vandalii si sarmatii care intrasera in Panonia.
    In fata gotilor care atacau linia Dunarii de Jos a preferat sa evacueze in 271 armata si administratia romana din Dacia, cu scopul de a intari granita naturala a Dunarii, mai usor de consolidat si aparat. Populatia autohtona daco-romana a ramas pe loc, la nordul Dunarii, procesul romanizarii si legaturile cu lumea romana continuand fara intrerupere. La sudul Dunarii, din initiativa lui Aurelian, intr-o portiune din teritoriul fostei provincii Moesia, au fost infiintate alte doua provincii romane: Dacia Ripensis (aproape de Dunare, cu centrul la Ratiaria) si Dacia Mediteraneea (spre sud, cu capitala la Serdica, azi Sofia).
    Din anul 271, Aurelian a fost obligat sa transeze si conflictul cu regatul Palmyrei, condus de regina Bat-Zabbai (Zenobia). Initial regat subordonat Romei, Palmyra se emancipase de sub autoritatea romana, anexase Asia Mica, Siria si Egiptul si ameninta direct stapanirea romana in Orient. Regatul Zenobiei a fost atacat de armata romana pe doua directii, prin Egipt (ocupat rapid de romani) si prin Asia Mica ( in aceasta zona armata fiind condusa chiar de imparat). Dupa ocuparea Asiei Mici, A. a cucerit Antiohia si a infrant armata palmiriana la Emesa.
    In 272 Aurelian a asediat Palmyra, care a capitulat dupa ce regina si fiul sau Vaballath au fost prinsi. Cei doi au fost dusi la Roma si prezentati multimii in timpul sarbatorilor legate de triumful lui A. In anul urmator Palmyra s-a aflat din nou in centrul unei rascoale antiromane. De data aceasta orasul a fost complet distrus, devenind simpla garnizoana romana.
    In 273, Tetricus, imparat proclamat de legiunile galice, a renuntat la teritoriile romane occidentale si la functiile detinute. Partea occidentala a imperiului intra astfel sub controlul lui Aurelian, unitatea imperiului fiind refacuta, prilej cu care a primit titlurile de Pacator orbis (Pacificator al lumii) si Restitutor orbis (Restaurator al lumii romane).
    In planul politicii interne s-a remarcat prin eforturile sale de reformare a economiei si sistemului financiar, care vor fi reluate mai tarziu de imparatul Diocletian (284305), prin politica sa religioasa, inchinata promovarii cultului solar, dar si a cultului imperial (Aurelian fiind primul imparat desemnat cu termenul de zeu Deus).
    Din domeniul constructiilor, s-a pastrat pana azi la Roma puternica fortificatie ridicata in jurul cetatii, ca mijloc de aparare impotriva invaziilor germanice: Zidul lui Aurelian. Acesta era lung de aproximativ 19 km, avea grosimea de 4 m, inaltimea de 810 m si era dotat cu 18 porti si 382 turnuri de aparare inalte de 1622 m.
    In anul 275, Aurelian se pregatea de o puternica actiune militara impotriva persilor, avand ca obiectiv recuperarea Mesopotamiei. Pe drumul spre Asia a fost asasinat de secretarul sau, Mucapor, la Cenophrurium, langa Bizant.