ATRÁGE,atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras)] – A3 + trage (după fr. attirer).
ATRÁGEvb. III. tr.1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf.s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre].
atráge (-g, -ás), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer. – Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr.
ATRÁGEvb. tr. 1. a trage, a duce la (către) sine. ◊ a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecință. (după fr. attirer)
ATRÁGE,atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a3 + trage (după fr. attirer).
atráge(a ~)(a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás
atrage v. 1. a trage la sine; 2.fig. a procura, a cauza.
ATRÁGE,atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] — A3 + trage (după fr. attirer).
atráge vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atrágă; part. atrás
