ATESTÁT1,atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.
ATESTÁT2, -Ă,atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.
ATESTÁTs. n. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii. (< germ. Attestat)
ATESTÁTs.n. Act care atestă ceva; (spec.) diplomă, certificat de studii. [Pl. -te. / cf. germ. Attestat, lat. attestatum < attestari – a depune mărturie].
ATESTÁT,atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva; certificat sau diplomă de studii. – Germ. Attestat.
atestát n., pl. e (d. a atesta; germ. attestat). Certificat, adeverință: atestat de absolvirea școaleĭ primare.
atestát s. n., pl. atestáte
atestat n. mărturie scrisă.
ATESTÁT1,atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). — Din germ. Attestat.
ATESTÁT2, -Ă,atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. — V. atesta.
ATESTÁT ~en. Act prin care se atestă ceva; diplomă; certificat de studii. /<germ. Attestat
