Ce înseamnă “asonanță”?

“asonanță” în DEX

  • ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Rimă imperfectă. – Din fr. assonance.
  • ASONÁNȚĂ s.f. 1. (Lit.) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 2. Corespondență de sunete. [< it. assonanza, cf. fr. assonance].
  • ASONÁNȚĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza)

“asonanță” în Dicționar Român - Englez

  • assonance

“asonanță” în Dicționarul Român - German

  • assonanz