Ce înseamnă “armonică”?

“armonică” în DEX

  • ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
  • ARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica)
  • ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].

“armonică” în Dicționar Român - Englez

  • harmonic vibration
  • harmonic(s)
  • overtone

“armonică” în Dicționarul Român - Francez

  • harmonique

“armonică” în Dicționarul Român - German

  • harmonische
  • oberschwingung
  • oberwelle

“armonică” în Dicționarul de Argou

  • armonică, armonici s. f. aparat radio

Care este sinonimul cuvântului “armonică”?

  • ARMÓNICĂ s. (MUZ.) muzicuță, (rar) eolină. (Cântă la ~.)