Ce înseamnă “aristotel”?

“aristotel” în DEX

  • ARISTOTEL (numit și Stagiritul după orașul natal Stagira) (384-322 î. Hr.), savant și filozof grec. Discipol al lui Platon, de care apoi s-a despărțit, fondînd Liceul. A sintetizat cunoștințele dobîndite pînă la el, punînd bazele unor discipline noi: logica formală („Organon”), psihologia („Despre suflet”), politica și economia („Politica”), etica („Etica nicomahică”), estetica („Poetica”), zoologia ș.a. Pe baza deosebirii dintre facultățile sufletești, A. a clasificat științele în: teoretice (metafizica, fizica, matematica), practice (politica, economia, etica) și poetice (poetica, retorica). Științele trebuie să explice cauzele ființării și devenirii lucrurilor individuale compuse din „materie” și „formă”, trecerea lor de la „potență” la „act”. Știința supremă este metafizica, ea ocupîndu-se cu studiul primelor „cauze” și „principii” („Metafizica”). Fizica, deopotrivă știință a naturii și filozofie (secundă) va studia ființa în măsura în care participă la „mișcare” („Fizica”). Concepînd creația artistică drept o mimesis, A. conturează în „Poetica” o doctrină devenită mai tîrziu clasică în care generalizează principii ale artei ce vor căpăta ulterior caracter normativ. Metafizica, cosmologia și fizica lui A. au dominat începînd cu sec. 13, gîndirea medievală europeană; logica lui și numeroase dintre intuițiile sale în toate domeniile își păstrează actualitatea.

“aristotel” în Dicționarul Juridic

  • Alaturi de Platon si Socrate, Aristotel (384 - 322 i.Hr.) s-a numarat printre cei mai importanti filosofi ai Antichitatii. Aristotel s-a nascut la Stagira, in Macedonia. La varsta de 17 ani, a plecat la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. Dupa moartea lui Platon, Aristotel pleaca la Assos si mai apoi la Pella, capitala Macedoniei, pentru a deveni invatatorul tanarului Alexandru cel Mare. Dupa ce Alexandru Macedon ajunge la tron, Aristotel se intoarce la Atena si aici pune bazele propriei sale scoli de filosofie. Aristotel s-a bucurat mai tarziu de faima pentru ca notitele pe care si le facea pentru cursuri s-au pastrat aproape in totalitate. Mai tarziu diversi editori le-au strans si le-au clasat pe diferite criterii, tiparindu-le. Aceste notite se refera la aspecte si doAmenii dintre cele mai diverse, incepand cu logica, astronomia si meteorologia si terminand cu biologia si zoologia.
    In conceptia lui Aristotel Pamantul era centrul imobil al Universului si era alcatuit din patru elemente: pamant, aer, foc si apa. Pentru a putea explica miscarea stelelor in Univers, el a introdus un al cincelea element, numit aither (eterul) si a sustinut ca obiectele grele cadeau mult mai repede in comAparatie cu cele usoare (lucru usor de demonstrat, daca erau lasate sa cada in acelasi moment o piatra si o pana). Pentru Aristotel corpul si sufletul constituiau un tot, el afiramand ca sufletul nu poate exista independent de corp. Bazele gandirii erau constituite in conceptia sa de fenomenele percepute cu ajutorul simturilor.
    Dupa ce a scris numeroase lucrari de etica, Aristotel s-a aplecat si asupra metafizicii, amplasand zeitatea suprema la inceputul tuturor lucrurilor, aratand ca aceasta este `Cea care a pus pentru prima data totul in miscare`.
    Lucrarile lui Aristotel s-au pierdut aproape cu desavarsire in Europa, o data cu destramarea Imperiului Roman. Gratie invaAtatilor arabi care salvasera lucrarile respective si le tradusesera, aceste lucrari au fost cunoscute in Evul Mediu, mai exact in sec. al XIII-lea. Toma din Aquino (1225 - 1274) a incercat sa faca o legatura intre invataturile lui Aristotel si filosofia crestina prin intermediul scolasticii si foarte curand s-a ajuns la concluzia ca invataturile lui Aristotel trebuie luate ca atare, fara a se incerca modificarea lor. Acesta este motivul pentru care nu au fost intreprinse nici un fel de cercetari de natura stiintifica, deoarece se credea ca prin referire la invataturile lui Aristotel se poate raspunde la absolut toate intrebarile ce pot fi formulate.