ARISTOCRÁT, -Ă,aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.
ARISTOCRÁT, -Ăs. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. (< fr. aristocrate)
ARISTOCRÁT, -Ăs.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [< fr. aristocrate].
ARISTOCRÁT, -Ă,aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate (< gr.).
aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.
aristocrát(-to-crat) s. m., pl. aristocráți
aristocrat m. membru al aristocrației.
ARISTOCRÁT, -Ă,aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. — Din fr. aristocrate.
ARISTOCRÁT ~tă (~ți, ~te)m. și f. Persoană care aparține aristocrației. [Sil. -to-crat] /<fr. aristocrate