ARESTÁ,arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.
ARESTÁvb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter)
ARESTÁvb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].
ARESTÁ,arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.
arestá(a ~) vb., ind. prez. 3 aresteáză
arestà v. a pune la arest, a închide.
ARESTÁ,arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. — Din arest.
arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. și pl. aresteáză
ARESTÁ vb. (JUR.)1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.)2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.)3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)