Ce înseamnă “arenda”?

“arenda” în DEX

  • ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.
  • ARÉNDĂ, arenzi, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.
  • aréndă (-de), s. f. – Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri. – Var. (Trans.) arîndă, (Olt.) arindă, (Mold., Trans.) orîndă. Lat. med. arenda, intrat tîrziu, probabil în sec. XVIII, și pe mai multe căi în același timp; (cf. mag. árenda, bg., sb., pol., rus. arenda, rut. arenda, oranda). Cf. Cihac, II, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane sl.; Sanzewitsch 197, care se bazează pe rusă; Gáldi, Dict., 83, care pleacă de la mag. Densusianu, Hlr., 148 și Pușcariu 121 considerau că arîndă derivă direct din lat. *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteză puțin probabilă; -î- pare mai curînd, ca în orîndă, prin analogie cu cel din rînd și (o)rîndui. Var. moldovenească orîndă, care reproduce fonetismul rut. (cf. Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns să însemne „cîrciumă”, deoarece în trecut cîrciumile și hanurile din localități erau date în arendă de către marii proprietari și producători. Der. arenda, vb. (a da sau a lua în arendă); arendaș, s. m. (persoană care ia în arendă, fermier); arendășesc, adj. (propriu unui arendaș); arendăși, vb. (a arenda); arendășie, s. f. (arendare; ocupație de arendaș); arendășiță, s. f. (nevastă de arendaș); arendășoaică, s. f. (nevastă de arendaș); arendator, s. m. (arendaș); orîndar, s. m. (cîrciumar); orîndărie, s. f. (arendare).

“arenda” în Dicționar Român - Englez

  • feu
  • lease
  • rent

“arenda” în Dicționarul Român - Francez

  • fermage

“arenda” în Dicționarul Român - German

  • pacht
  • pachten
  • verpachten

Care este sinonimul cuvântului “arenda”?

  • ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)
  • ARÉNDĂ s. (ieșit din uz) posesiune, (înv. și reg.) năimeală, orândă, simbrie. (A luat moșia în ~.)

“arenda” în Dicționarul Juridic

  • 1. Din punct de vedere juridic, cedare temporara a dreptului de exploatare a unor bunuri, in schimbul unei plati; folosinta, exploatare a unui bun care a fost arendat.
    Vezi si Contract de arendare.
    2. Din punct de vedere financiar, suma platita de arendas proprietarului pentru folosinta, exploatarea unui asemenea bun.