APUSEÁN, -Ăapuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține apusului Europei (și întregii Americi), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America); occidental. – Apus1 + suf. -ean.
APUSEÁN, -Ăapuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. Regiunile apusene. ♦ Care aparține apusului Europei și Americii; occidental. – Din apus1 + suf. -ean.
apuseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. apus. Cp. cu județean, orășean). Locuitor din apus, occidental. Catolic, de la Roma (în opoz. cu răsăritean, ortodox). Ca adj. (ca și răsăritean) e greșit: munțiĭ din apus, nu apusenĭ!
apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; adj. f., s. f. apuseánă, pl. apuséne
apusean a. m. 1. care vine dela apus, locuitor d´acolo: stâlp al lumii apusane AL.: 2. catolic: biserică apuseană.
APUSEÁN, -Ă,apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține Apusului Europei (sau Americii de Nord), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America de Nord); occidental. — Apus1 + suf. -ean.
APUSEÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu răsăritean) Care se află la apus; vestic. 2) Care ține de apus; din apus; din occident; occidental. /apus + suf. ~ean
apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; f. sg. apuseánă, pl. apuséne
