Ce înseamnă “antinomie”?

“antinomie” în DEX

  • ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. – Din fr. antinomie, lat. antinomia.
  • ANTINOMÍE s.f. Contradicție categorică între două legi, două teze sau principii filozofice care se exclud reciproc și care, în caz că nu se ține seamă de realitatea obiectivă, pot fi în egală măsură demonstrate logic. V. paradox. {Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anti – contra, nomos – lege].
  • ANTINOMÍE s. f. contradicție categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc. (< fr. antinomie, lat. antinomia)

“antinomie” în Dicționar Român - Englez

  • antinomy

“antinomie” în Dicționarul German - Român

  • antinomie (paradox)

“antinomie” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Exprimare sub forma a doua afirmatii, contradictorii din punct de vedere rational, dar adevarate si egale pentru credinta, ce trebuie sa fie afirmate simultan ca fiind corecte. De exemplu: Dumnezeu este unul dupa fiinta dar intreit dupa persoane. Antinomia e o propozitie contradictorie din punct de vedere logic, formal, dar nu irationala. Antinomia ca metoda teologica scoate in evidenta necuprinsul lui Dumnezeu, caracterul personal, dinamic al fiintei Sale, care nu poate fi asimilat, nici redus la termenii si notiunile rationale.