Ce înseamnă “antimis”?

“antimis” în DEX

  • antimís (-se), s. n. – Pînză pusă în altar pentru a așeza pe ea pîinea sfințită și potirul. Sl. antimisŭ, din ngr. ἀντιμίνσιον (lat. antimensium), cf. Murnu 5.
  • ANTÍMIS (‹ ngr.) s. n. Acoperămînt liturgic pe care sînt reprezentate punerea în mormînt și patimile lui Hristos și cei patru evangheliști, în cele patru colțuri. Pe a. sînt cusute fragmente din moaștele unui sfînt ori martir al Bisericii.
  • antimís n., pl. urĭ și e (vsl. antimisu, mgr. antiminsĭon, d. lat. antimensium). O bucată de stofă pătrată saŭ rectangulară, pe care e zugrăvit Hristos mort, ĭar cele patru colțurĭ ceĭ patru evangheliștĭ și pe care se pune potiru. (Fără antimis nu se poate oficia liturghia).

“antimis” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Acoperamant liturgic pe care sunt reprezentate punerea in mormant si patimile lui Hristos, care se aseaza pe altarul Bisericii in vederea liturghiei credinciosilor. Antimisul contine o parte din moastele unui sfant sau martir si poarta semnatura episcopului locului. Traditie pastrata din primele secole, antimisul inlocuia un altar sfintit, fiind indispensabil pentru liturghie. Preotul primeste antimisul de la episcopul sau, a carui semnatura garanteaza nu numai existenta unei comunitati euharistice locale, ci si comuniunea sacramentala ce exista intre el si preot. Antimisul sfintit este absolut necesar pentru savarsirea Tainei Euharistice.