ANTEVORBITÓR, -OÁRE,antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
ANTEVORBITÓR, -OÁREs. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)
ANTEVORBITÓR, -OÁREs.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].
ANTEVORBITÓR, -OÁRE,antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
ANTEVORBITÓR, -OÁRE,antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. — Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
ANTEVORBITÓR ~im. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor