ANTERIÓR, -OÁRĂ,anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior.
ANTERIÓR, -OÁRĂadj. 1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent. 2. situat în față. 3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale. (< fr. antérieur, lat. anterior)
ANTERIÓR, -OÁREadj. Care este, se petrece înaintea altui eveniment; precedent, de dinainte. ♦ Situat în față. ♦ (Despre sunete) Care se articulează într-un punct situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. antérieur, it. anteriore, lat. anterior].
ANTERIÓR, -OÁRĂ,anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior.2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior).
anteriór, -oáră adj. (lat. antérior). Care e înainte în timp saŭ în loc. Adv. Maĭ înainte: a sosi anterior). V. posterior, ulterior.
anteriór(-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterior a. 1. ce se află înainte (în spațiu): membre anterioare;2. care precede în ordinea timpului: eveniment anterior. ║ adv. înainte.
ANTERIÓR, -OÁRĂ,anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] — Din fr. antérieur, lat. anterior.
ANTERIÓR ~oáră (~óri, ~oáre)și adverbial 1) Care a avut loc înainte; precedent; premergător. 2) Care se găsește în față; dinainte. Partea ~oară a corpului. [Sil. -ri-or] /<fr. antérieur, lat. anterior
anteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. anterióri; f. sg. anterioáră, pl. anterioáre
