Ce înseamnă “antagonist”?
“antagonist” în DEX
- ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în antagonism (unul față de altul); antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista.
- ANTAGONÍST, -Ă I. adj. antagonic. II. adj., s. n. (substanță, agent, mușchi) care împiedică efectele agonistului2 (II). (< fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)
- ANTAGONÍST, -Ă adj. Care este opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = tip de contradicție specific orânduirilor bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, constând în opoziția de interese fundamentale dintre clasele orânduirii respective (sau uneori, în sânul clasei dominante, dintre anumite grupe și fracțiuni ale ei). [< fr. antagoniste, cf. rus. antagonist, lat. antagonista < gr. anti – contra, agon – luptă].
- ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. În antagonism (unul față de altul). – Fr. antagoniste (lat. lit. antagonista).
- antagoníst, -ă s. și adj. (antagonistés, d. anti-, contra, și agonistés, luptător). Adversar. Care lucrează în sens opus: mușchĭ antagoniștĭ.
- antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
- antagonist m. cel ce se luptă în contra, adversar.
- ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. — Din fr. antagoniste, lat. antagonista.
- ANTAGONÍST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de antagonism; propriu antagonismului. 2) Care acționează în sens opus. Mușchi ~ști. /<fr. antagoniste, lat. antagonista, antagonistus
- antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. sg. antagonístă, pl. antagoníste
“antagonist” în Dicționar Român - Englez
- antagonistic opposed
“antagonist” în Dicționarul Englez - Român
- adversa
- opus
Care este antonimul cuvântului “antagonist”?
- Antagonist ≠ neantagonist
Care este sinonimul cuvântului “antagonist”?
- ANTAGONÍST adj. antagonic, opus, potrivnic. (Interese ~.)