ANTABLAMÉNT,antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement.
ANTABLAMÉNTs. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement)
ANTABLAMÉNTs.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement].
ANTABLAMÉNT,antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – După fr. entablement.
antablamént(-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
ANTABLAMÉNT,antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. — Din fr. entablement.
ANTABLAMÉNT ~en. Element de arhitectură care susține acoperișul unei construcții. [Sil. -ta-bla-] /<fr. entablement
Este un element de arhitectura clasica, orizontal, portant, compus de jos in sus din arhitrava, friza si cornisa. Antablamentul este asezat în partea superioara a unui zid sau deasupra unui sir de coloane, si sustine acoperisul unei constructii;