ANIMÍSM s. n. Formă primitivă a religiei, când oamenii credeau în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor (plante, ape etc.); spiritualizare, personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. – Din fr. animisme.
ANIMÍSMs. n. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. (< fr. animisme)
ANIMÍSMs.n. Credință primitivă potrivit căreia obiectelor și fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima – suflet].
ANIMÍSM s. n. Stadiu al gândirii primitive, când oamenii credeau că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. – Fr. animisme.
animísm s. n.
animism n. 1. doctrină după care sufletul ar fi cauza primă a faptelor vitale și intelectuale; 2. teorie filozofică care identifică sufletul cu viața animală; 3. pornirea copilului și a omului primitiv de a da viață lucrurilor neînsuflețite și inerte. Animismul e factorul creator al mitologiilor și al superstițiunilor; natura moartă înviază și respiră: munți, izvoare și păduri sunt locuite de spirite, de zei și zine.
ANIMÍSM s. n. Credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie. — Din fr. animisme.
ANIMÍSMn. 1) Credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii au suflet. 2) Personificare a forțelor și fenomenelor naturii. /<fr. animisme
Credinta primitiva potrivit careia obiectele si fenomenele naturii au suflet; Personificare a fortelor si fenomenelor naturii. Termenul a fost impus de etnograful englez E. B. Tylor, in 1871, in studiul sau despre cultura primitiva (Primitive Culture) spre a desemna primul stadiu religios, un "minimum de religie", avand ca sursa dorinta omului de a-si explica fenomenele enigmatice din propria viata (somnul, visele, halucinatiile, bolile) sau "credinta ca orice om are un suflet autonom care-l poate parasi temporar (in somn sau in lesin) sau definitiv (in moarte).
