AMENINȚÁRE,amenințări, s. f. Acțiunea de a amenința și rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. – V. amenința.
AMENINȚÁRE,amenințări, s. f. Acțiunea de a amenința și rezultatul ei. ♦ Primejdie.
amenințáre f., pl. -ărĭ. Vorbă saŭ gest pin [!] care anunțĭ cuĭva rău pe care vreĭ să i-l facĭ.
amenințáre s. f., g.-d. art. amenințắrii; pl. amenințắri
amenințare f. vorbă sau gest spre a îngrozi pe cineva.
AMENINȚÁRE,amenințări, s. f. Acțiunea de a amenința și rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. ◊ (Jur.) Infracțiune care constă în alarmarea unei persoane, prin manifestarea intenției de a săvârși, față de ea sau față de o rudă apropiată, o infracțiune sau o faptă păgubitoare. — V. amenința.
amenințáre s. f., g.-d. art. amenințării; pl. amenințări