Ce înseamnă “altar”?

“altar” în DEX

  • ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium.
  • altár (altáre), s. n. – Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. – Var. altariu (înv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. altār sau altārium (Pușcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Există în rom. și dubletul oltar, din sl. olŭtarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. Gáldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. oltár. Forma oltar este înv.
  • altar, altare s. n. restaurant; bar

“altar” în Dicționar Român - Englez

  • altar
  • chancel

“altar” în Dicționarul Englez - Român

  • alta
  • altar (in focarul cuptorului)
  • treapta de doc uscat

“altar” în Dicționarul Român - Francez

  • autel

“altar” în Dicționarul Român - German

  • herdbrücke

“altar” în Dicționarul de Argou

  • altar, altare s. n. restaurant; bar

Care este sinonimul cuvântului “altar”?

  • ALTÁR s. (BIS.) 1. (la creștini) sanctuar, (rar) pristol, (înv. și pop.) oltar, (înv.) jertfelnic, trebnic. 2. tabernacul.

Ce înseamnă când visezi “altar”?

  • retuiesti pe cineva mai mult decat te pretuiesti pe tine, nu vrei sa iti asumi propriile alegeri si te bazezi pe indrumarile altcuiva, speranta in ajutor divin, cautarile tale interioare

“altar” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Parte a Bisericii in care preotul savarseste Liturghia, despartita de naos prin catapeteasma; jertfelnic, locul prezentei lui Dumnezeu.
    Jertfelnicul era de obicei o masa patrata facuta din lemn sau piatra, care se sfintea prin rugaciunile preotilor si prin ungerea cu Sfantul Mir si se stropea cu apa sfintita si cu sangele animalelor jertfite. (Ies. 29,21, 36-37; Evr. 9, 15-22). El sfintea pe cei care se atingeau de el si pe cele ce se asezau pe el (Ies.30, 29; Matei 22, 19).
    Altarul Vechiului Testament facea parte din "Cortul Marturiei", iar apoi din templu. Se vorbeste de altarul pe care se sacrificau animalele de jertfa, care se afla in fata templului si de altarul tamaierii din Sfanta, unde preotii aduceau zilnic tamaieri si mirodenii si de cel din Sfanta Sfintelor, unde intra o data pe an Arhiereul ca sa tamaieze (Evr.9, 3-4).
    Altar este atat Sfanta Masa, cat si incaperea care o contine in Biserica.