ÁLFA1 s. m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.
ÁLFA2 s. m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.
ÁLFA2s. m. inv. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc. ♦ hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante. (< fr. alfa)
ÁLFA1s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr. alpha)
ÁLFAs.n. invar. (Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa].
álfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).
ÁLFA1 s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, factorul esențial. – Ngr. alfa.
ÁLFA2 s. m. invar. (În expr.) Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică. – Fr. alfa.
álfa m. Numele primeĭ litere a Grecilor. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu.
álfă f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O plantă graminee din care se fac împletiturĭ și hîrtie. Crește pin [!] nordu Africiĭ și sudu Eŭropeĭ.
álfa1 (plantă) s. m.
álfa2 (literă grecească) s. m., pl. álfa; α, Α
alfa f. 1. întâia literă a alfabetului grec; 2.fig. întâiul, de căpetenie; alfa și omega, începutul și sfârșitul (Dumnezeu).
ALFA1,alfa, s. m. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particula alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. — Din ngr. álfa.
ÁLFA2 s. m. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. — Din fr. alfa.
ÁLFAm. invar. 1) Nume dat primei litere a alfabetului grecesc. ◊ De la ~ și omega de la început până la sfârșit. A fi ~ la omega a fi factorul principal. 2) fiz.: Particulă ~ particulă care constă din doi protoni și doi neutroni. /<ngr. álfa
