AGRAMÁT, -Ă,agramați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. – Din lat. agrammatos.
AGRAMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care face greșeli elementare de gramatică; ignorant, incult. II. adj. care conține greșeli de exprimare și de ortografie. (< lat., gr. agrammatos)
AGRAMÁT, -Ă1.adj., s.m. și f. (Liv.) (Cel) care în vorbire face greșeli elementare de limbă; (p. ext.) ignorant, incult. 2.adj. (Despre texte) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică. [< lat., gr. agrammatos].
agramát (agramátă), adj. – Incult, neinstruit. Gr. ἀγράμματος (sec. XVIII). Accentul agrámat (DAR) nu ne este cunoscut.
AGRAMÁT, -Ă,agramați, -te, adj., s. m. și f. 1.. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de ortografie și de gramatică. – Lat. lit. agrammatos (< gr.).
agrámat, -ă adj. și s. (vgr. agrámmatos;a-, fără, și grámmata, litere). Neștiutor de carte, ignorant.
agramát(a-gra-) adj. m., s. m., pl. agramáți; adj. f., s. f. agramátă, pl. agramáte
agramat a. neștiutor de carte, ignorant.
AGRAMÁT, -Ă,agramați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. — Din lat. agrammatos.
AGRAMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care face greșeli elementare de gramatică. 2) (despre ceva scris) Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. /<lat. agrammatos
agramát adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. agramáți; f. sg. agramátă, pl. agramáte
