AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.
AGORÁs. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)
AGORÁs.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr. , it., gr. agora].
agóră (spațiu public) s. f., g.-d. art. agórei; pl. agóre
AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).
agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.
agorá (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.
AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agóră (pl. agore) s. f.] — Din fr. agora.
Gr. Agora - piata, la grci piata publica. In Atena, locul unde se aduna poporul era acelasi lucru cu forumul roman. Acolo se afla tribunalul de judecata, care judeca infractiunile mai mici spre deosebire de Areopag, care judeca crimele si culpele religioase. In agora au fost dusi la judecata Pavel si Sila (Fapte 16,19), unde discutasera cu iudeii, cu cei credinciosi si cu filosofii (Fapte 17, 17-18).
