AFECȚIÚNE,afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.
AFECȚIÚNE s.f. 1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atașament, iubire, căldură. 2. (Med.) Stare patologică a unui organ; maladie, boală. [Var. afecție s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].
AFECȚIÚNEs. f. 1. dragoste, simpatie, atașament. 2. stare patologică a unui organ; boală. (< fr. affection, lat. affectio)
AFECȚIÚNE,afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală. – Fr. affection (lat. lit. afectio, -onis).
afecțiúne f. (lat. afféctio, -ónis, V. per-fecțiune). Alipire, ĭubire delicată: afecțiune (și afecție) maternă. Impresiune: afecțiunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boală: affecțiune [!] nervoasă.
afecțiúne(-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiune f. 1. starea sufletului mișcat de ceva: afecțiune naturală;2. sentiment de amicie, de iubire; 3.Med. stare bolnăvicioasă, boală: afecțiune de piept.
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. affection, lat. afectio, -onis.
AFECȚIÚNE ~if. 1) Atitudine de dragoste, prietenie și atașament față de cineva. 2) med. Alterare de natură organică sau funcțională a stării normale a unui organism (uman sau animal); boală; maladie. [G.-D. afecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. affection, lat. affectio, ~onis
afecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. afecțiúnii, pl. afecțiúni
(senzatie in vis fata de cineva sau din partea cuiva) simpatie, placerea de a va intâlni cu cineva; prietenie; siguranta, nevoie de ocrotire si dragoste
