Ce înseamnă “aetius”?

“aetius” în DEX

  • AETIUS, Flavius (c. 390-454), general roman. Originar din Durostorum (Silistra). A dominat, din 433, viața politică a Imp. Roman de Apus, fiind ultimul mare general al imperiului. L-a înfrînt pe Attila în 451 la Cîmpiile Catalaunice. Asasinat din ordinul împăratului Valentinian III.

“aetius” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Aetius este fondatorul si conducatorul sectei ariene a anomeenilor, cunoscuti si sub denumirea de eunomieni. S-a nascut la Antiohia intr-o familie neinstarita. Ajunge la Alexandria unde studiaza filosofia si devine ucenicul lui Paulinus, episcop arian, prieten al istoricului Eusebiu de Cezareea. A fost hirotonit diacon de Leontius, episcop de Antiohia, insa hirotonia i-a fost contestata vehement de Flavian si Diodoros, ceea ce a dus la suspendarea lui. Acest fapt l-a determinat sa-si foloseasca cunostintele filosofice pentru a duce la limita lor extrema invataturile propuse de Arie. Fata de cei care afirmau consubstantialitatea Fiului cu Tatal, el va afirma ca Fiul a fost creat din nimic si este neasemanator Tatalui, de unde si denumirea sectei intemeiata de el. Tulburarile care le-a cauzat si intrigile pe care le-a starnit au dus la exilarea lui. Revine din exil dupa moartea imparatului Constantius la 361, ajungand sa fie hirotonit episcop, insa fara a fi numit in vreun scaun episcopal. Dupa venirea pe tron a lui Valens in 364, se retrage pe insula Lesbos, de unde revine la Constantinopol, locuind impreuna cu Eunomiu. Moare in casa lui Eunomiu inainte de anul 370.