Ce înseamnă “adventism”?

“adventism” în DEX

  • ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creștină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. – Din engl. adventism, germ. Adventismus.
  • ADVENTÍSM s.n. Doctrină mistică practicată de o sectă religioasă creștină și care propagă, printre altele, credința în a doua venire a lui Iisus pe pământ. [< engl. adventism, cf. germ. Adventismus].
  • ADVENTÍSM s. n. doctrină a unei secte religioase care propagă credința în a doua venire a lui Cristos pe pământ. (< engl. adventism, germ. Adventismus)

“adventism” în Dicționar Român - Englez

  • adventism#rel.
    millerism

“adventism” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Secta crestina, intemeiata in anii 1830-1831 de predicatorul baptist american William Miller, care invata ca sensul vietii si datoria omului pe pamant sunt sa astepte a doua venire a lui Iisus Hristos, care ar. fi trebuit sa aiba loc in 1843, cand s-ar fi intemeiat imparatia de 1000 de ani. Neimplinindu-se profetia, adeptii sai s-au divizat in numeroase grupari: Adventistii Evangheliei, Crestinii adventului, Uniunea adventului s. a. Astazi exista doua ramuri importante: de ziua a saptea si reformisti (sau rowenisti). Prima ramura a fost intemeiata de Ellen White in 1860 in America, la prima sesiune a Conferintei lor generale. Sunt milenaristi, serbeaza sambata, practica zeciuiala si resping ierarhia, icoanele, sfintii si toate practicile Bis. crestine. Cultul se desfasoara in casele de rugaciune. In Romania au patruns in 1890 si s-au consolidat dupa 1906, sub conducerea lui Petre Paulini. A doua ramura, reformisti, intemeiata de Margareta Rowen din Los Angeles, succesoarea "profetesei" E. White, refuza orice munca in zi de sambata, precum si serviciul militar. In Romania au patruns in 1917-1918, dar au fost interzisi din cauza atitudinii lor ostile fata de stat.