ADERÉNȚĂ,aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence.
ADERÉNȚĂs.f.1. Legătură, lipire. ♦ Lipire patologică a unor țesuturi care de obicei nu sunt lipite între ele; bridă. 2. (Tehn.) Frecare între două corpuri în contact, dintre care unul alunecă sau se rostogolește peste celălalt. 3. (Constr.) Fenomen de legătură între diferite materiale. [< fr. adhérence, cf. lat. adhaerere – a fi atașat].
ADERÉNȚĂs. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel. ◊ (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conștientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia)
ADERÉNȚĂ,aderențe, s. f. 1. Punct de sudură a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sunt sudate. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.– Fr. adhérence.
aderénță f., pl. e (d. aderent; fr. adhérence. V. adeziune). Calitatea de a fi aderent: aderența epidermeĭ peliĭ (dativ), aderența la o ideĭe.
aderénță s. f., g.-d. art. aderénței; pl. aderénțe
aderență f. starea celui ce aderă.
ADERÉNȚĂ,aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. — Din fr. adhérence.
ADERÉNȚĂ ~ef. 1) Fenomen care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel mișcarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologică a două organe în urma unei intervenții chirurgicale. 3) Țesut rezultat în urma acestui proces. 4) constr. Element de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. /<fr. adhérence
aderénță s. f., g.-d. art. aderénței; pl. aderénțe
