ACRITÚRĂ,acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.
acritură, acrituris. f. (peior.) persoană în vârstă
ACRITÚRĂ,acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.
acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ [!] saŭ fructe acre.
acritúră, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător„) + -tură.
acritúră(a-cri-) s. f., g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri
acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.
ACRITÚRĂ,acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. — Acri + suf. -tură.
