abilitát, -ăadj. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. • pl. -ți, -te. /v. abilita. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abilitát adj. m., pl. abilitáți; f. sg. abilitátă, pl. abilitáte