AȚÂȚÁ,ațấț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).
ATẤTA1 adv. v. atât2
ATẤTA2 pron. nehot. 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai măslinele...? – Atâta ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atâta-ți trebuie! = ai s-o pățești! va fi vai și amar de tine! Atâta mi-a (sau ți-a etc.) trebuit = asta așteptam (sau așteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut răbda. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e ! cu asta am încheiat ! să nu aștepți mai mult ! Cât... atâta sau atât cât = același grad, număr, preț etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atât pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.
ATẤTA3,atâția, atâtea, adj. nehot. 1. Așa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des; adeseori. ◊ Expr. Atâta pagubă! = nu are importanță! Ce mai atâta? = ce să mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) Am atâtea de făcut!.2. Numai acesta. Atâta copilă ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și (cu valoare de pron. nehot.) atâtora. – Var.: atât,atâți, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum.
AȚÂȚÁ,ațấț, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A face să ardă (mai bine), a înviora focul; a aprinde. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) înrăi; a (se) asmuți. ♦ Tranz. A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. [Var.: ațițá vb. I] – Lat. *attitiare (< titio, -onis).
ațâțá(a ~) vb., ind. prez. 3 ațấță
atâta adv. și a. 1. așa de mult, așa de mare: atâta bogăție;2. prea mult: atâta rău;3. prea puțin: atâta pagubă !4. atâta timp: atâta ai lipsit! [Lat. ECCU´TANTUM]. ║ n. câtime hotărîtă: toți vor pune câte atât.
ațâțà v. 1. a sgândări tăciuni spre a aprinde focul; 2.fig. a aprinde, a deștepta (pasiunile); 3. a îndemna la ceva rău. [Lat. *ATTITIARE, din TITIO, tăciune].
AȚÂȚÁ,ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. — Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).
atâta/atât pr. m., adj. m., pl. adj. atâți/atâția (sil. -ția), pr. atâția; f. sg. atâta, pl. atâtea; g. -d. pl. m. și f. adj. atâtor/atâtora, pr. atâtora
ațâțá vb., ind. prez. 1 sg. ațâț, 3 sg. și pl. ațâță; conj. prez. 3 sg. și pl. ațâțe
AȚÂȚÁ vb. 1. a înteți, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A ~ focul.)2. v. aprinde. 3. v. instiga. 4. v. stârni. 5. v. asmuți. 6. a îmboldi, a îndemna, (fig.) a mușca. (Cine îl ~ să facă asta?)
