așezătúră,așezătúri, s.f. (înv.) loc mai jos decât altul
AȘEZĂTÚRĂ,așezături, s. f. (Rar) Depresiune de teren. – Din așeza + suf. -(ă)tură.
așezătură f., pl. ĭ. Felu cum îs așezate lucrurile orĭ oameniĭ, ordine. Podiș, terasă, loc șes. Între altele maĭ accidentale: în deal se întinde o așezătură, pe care se află satu Mihorenĭ. V. grind.
așezătură f. loc așezat sau mai jos ca altul de prin prejur.