TERACÓTĂ,teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.
TERACÓTĂs.f.1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă].
TERACÓTĂs. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)
teracótă (-te), s. f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta.
*teracótă f., pl. e (it. terra cotta, pămînt copt, adică „ars”. V. bis-cot). Argilă arsă în foc: statuete de teracotă.
teracótă s. f., g.-d. art. teracótei; (obiecte) pl. teracóte
teracotă f. pământ ars: sobă de teracotă.
TERACÓTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). — Din it. terracotta.
TERACÓTĂ ~ef. Material de construcție în formă de plăci ceramice, obținute prin arderea și emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptușirea pereților etc. /<it. terracotta, germ. Terrakotte
Denumire folosita pentru mai multe categorii de produse din pamanturi arse si in deosebi pentru elementele din argila fuzibila glazurate destinate constructiei sobelor (cahle).
