SCẤNDURĂ,scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula.
scândură,scânduri s. f. (peior.) femeie foarte slabă, cu sâni mici și șolduri înguste.
scấndură s. f., g.-d. art. scấndurii; pl. scấnduri
scândură f. 1. tablă de lemn mai lungă decât lată; 2. pl. podeală: a freca scândurile. [Lat. SCANDULA].
SCÂNDÚRĂ,scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și folosită la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. — Lat. scandula.
SCÂNDURĂ ~if. Bucată de lemn cu suprafața plană, obținută prin tăierea de-a lungul a unui trunchi de copac, folosită în lucrări de construcție, tâmplărie etc. ◊ (A fi sau a rămâne) ca ~a a fi foarte slab. A-i suna cuiva ~a a muri. A lăsa pe cineva ~(sau ca ~a) a sărăci pe cineva. [G.-D. scândurii] /<lat. scandula
scândură s. f., g.-d. art. scândurii; pl. scânduri
Piesa de cherestea cu sectiunea de forma unui dreptunghi alungit, cu latimea mai mare decat dublul grosimii dar cel putin 8 cm, iar grosimea de cel mult 4 cm.
