SABOTÁJ,sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurarii normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.
SABOTÁJs.n. Distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc. pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc.; împiedicarea, frânarea intenționată a realizării unui lucru, a unei acțiuni. [< fr. sabotage].
SABOTÁJs. n. distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc., pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc. (< fr. sabotage)
* sabotáj n., pl. e (fr. sabotaje). Acțiunea de a sabota.
sabotáj s. n., pl. sabotáje
sabotaj n. apucătură necinstită a lucrătorilor cari intențional deteriorează materialul stăpânului lor.
SABOTÁJ,sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurării normale a unui proces de producție. — Din fr. sabotage.
SABOTÁJ ~en. Acțiune de zădărnicire intenționată a unui lucru sau a unei activități /<fr. sabotage
Infractiune ce consta in fapta unui functionar sau a altei persoane incadrate care, in exercitarea atributiilor de serviciu, in mod intentionat nu indeplineste un act sau il indeplineste defectuos, cauzand o perturbare deosebit de grava activitatii unei organizatii sau altei persoane juridice ori o paguba importanta economiei nationale, in scopul de a adduce in orice fel atingere securitatii statului.
