Ce înseamnă “Rezolutoriu”?
“Rezolutoriu” în DEX
- REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
- REZOLUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
- REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
- *rezolutóriŭ, -ie adj. (lat. resolutorius). Jur. Care face să se nimicească un act: condițiune rezolutorie.
- rezolutóriu [riu pron. riu] adj. m., f. rezolutórie (-ri-e); pl. m. și f. rezolutórii
- rezolutoriu a. Jur. care face să se anuleze: condițiune rezolutorie.
- REZOLUTÓRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui act. Condiție ~e. /<lat. resolutorius, fr. résolutoire
- rezolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. resolutórii
“Rezolutoriu” în Dicționarul Juridic
- Atribut al unui act juridic sau al unei modalitati a acestuia, care are ca effect desfiintarea unui raport juridic. De exemplu, una din formele conditiei este cea rezolutorie.