RASCÓLNIC, -Ă,rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol'nik.
*rascólnic m. (raskólĭnik, eretic, d. raskól, erezie. V. răscolnic). Rus dintr´o sectă care are 1,400,000 de adepțĭ, care-s împărțițĭ în doŭă: uniĭ cu popă (popovțĭ), alțiĭ fără popă (bezpopovțĭ). V. lipovean și scopit.
răscólnic, -ă adj. și s. (d. răscoală). Rebel: locuitorĭ răscolnicĭ și nestatornicĭ (Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 228). V. rascolnic.
rascólnic s. m., pl. rascólnici
RASCÓLNIC, -Ă (‹ rus.) s. m. și f. Adept al unei secte care s-a despărțit de Biserica ortodoxă rusă în 1654, din cauza reformelor introduse de patriarhul Nikon, rămânând fidelă așa-numitului „rit vechi”.
Adept al unei secte religioase din Rusia, despartita de Biserica ortodoxa in 1654 din cauza reformelor introduse in timpul patriarhului Nikon, privitoare la traducerea corecta a cartilor de cult din limba greaca in limba slava.
